Valetul bătu încet la ușa laboratorului lui Sir Narcissus MacFarrow. De câteva luni, președintele Societății Regale de Botanică din Marea Britanie lucra intens la o descoperire care avea să revoluționeze lumea științifică mondială. Era vorba de o substanță care acționa atât ca insecticid împotriva păianjenului roșu al citricelor (extrem de rezistent și dăunător), cât și ca stimulent foliar.
Și cum dinăuntrul laboratorului nu răzbătea niciun sunet, valetul își luă inima în dinți, mai bătu o dată și apăsă pe clanță. Ușa se deschise încet și valetul, ținând tava cu ambele mâini, pătrunse în laborator.
– Ceaiul dumneavoastră, Sir.
Așeză tava pe măsuța cu picior de lângă ușă și se întoarse.
– Maggie tocmai a scos sandvișurile din cuptor, Sir. Doriți să le aduc acum ori după ceai...?
Se întrerupse și își privi mai atent stăpânul care stătea la masă fără să se miște. Părea să examineze ceva la microscop, însă mâna dreaptă cu care în astfel de ocazii lua notițe cu febrilitate îi atârna inertă pe lângă corp, în vreme ce în stânga, proptită de masă, părea să strângă cu putere un obiect. Valetul mai făcu un pas înainte ca să vadă mai bine ce este, dar în aceeași clipă se opri și scoase un strigăt înăbușit.
– Sfinte Sisoe, Sir, dar...
Stăpânul era mort. Un foarfece mare de grădinărit îi străpungea trupul, țintuindu-l de masa la care lucra ca pe o gânganie de placa unui insectar. Mâna stângă îi era încleștată pe ceasul de buzunar, un ceas frumos din aur masiv pe care stăpânul îl moștenise de la bunicul său. Ceasul avea sticla spartă și arăta ora 4. Valetul ridică instinctiv ochii spre pendula de pe perete. Era 9 și 27 de minute. Cel mai probabil stăpânul spărsese singur ceasul după ce-l potrivise la ora 4, pentru a oferi un indiciu și a întinde un deget acuzator spre criminal.
Dar cine – oh, my God! –să fi făcut una ca asta?! Stăpânul era iubit și respectat. O lume întreagă îi cunoștea lucrările științifice și bunătatea. Nu mai departe decât ieri, de pildă,  prezidase în chip atât de strălucit, cum numai el putea s-o facă, lucrările Congresului Internațional al Botaniștilor ținut chiar în acest măreț oraș care e Londra!
Și-apoi, tot ieri – my God, parc-ar fi o lume de atunci! –  stăpânul a avut aci, la masă, trei invitați, prieteni buni, doi dintre ei reprezentanți ai societăților botanice din Portugalia și România iar cel de-al treilea magnatul peruan, proprietarul celei mai mari fabrici de pesticide din lume: Florian Rodrigues, Florin Ionescu și, respectiv, Floris da Silva.
Se mai uită o dată la ceasul din mâna încleștată a stăpânului:
– Ora 4... 4 o'clock!
Și deodată un gând îl străfulgeră, o lumină vie se aprinse în mintea lui și înțelese într-o clipă totul. Acum știa: vedea limpede legătura și înțelegea pe cine voise să acuze stăpânul cu ultimul lui gest disperat dinaintea morții!
Puteți spune pe cine indica Sir Narcissus drept criminal? Justificați!

Susține Logicus.ro!

Dacă îți plac problemele de logică de pe www.logicus.ro și vrei să contribui și tu la eforturile noastre, ai acum ocazia de a ne susține!

Cu cât vrei să contribui?: