În cabina din spatele scenei, Joan Douglas – cunoscuta stilistă a casei de modă Mapamond Chic din Boston –, face o ultimă trecere în revistă a fetelor care urmează să intre în platou, dând sfaturi și făcând observații de ultim moment:
– Jeanette, mai ajustează puțin tivul rochiței tale de lână! Manuela, grijă mare la mers: trebuie să fie ferm, elegant, cu pas petrecut, ca de felină, în niciun caz săltat când ești pe tocuri! Sigrid, iubito, ținuta mândră, spatele drept, privirea înainte! Verocika, scumpo, foarfecele nu sunt un accesoriu la modă anul acesta!
Verocika rămase tăcută, cel mai probabil din cauză că era moartă.
După o clipă de derută, Joan ridică mâna și strigă încercând să se facă auzită peste rumoarea din cameră:
– Fetelor, atenție, vă rog! Doar o clipă, vă rog, toată lumea atenție la mine: Verocika este moartă, asasinată cu o pereche de foarfece înfiptă în spate!
Însă fetele, dintre care niciuna nu vorbea engleza, continuau să se miște încoace și încolo prin încăpere fără să-i dea nici cea mai mică atenție.
Manuela, originară din Mexic și vorbind spaniola, încerca să se facă înțeleasă că are nevoie de un colier de perle care să se asorteze cu rochia ei de satin alb; Sigrid din nordul Suediei, în dulcea-i suedeză natală, se plângea că nu-și găsește diadema din cristale swarovsky care merge atât de bine cu blana ei de vizon și pantofii cu toc înalt din cuarț transparent; în fine, Jeanette din sudul Franței se jelea în franceză că nu găsește nicăieri un ruj care să-i scoată în evidență minijupa din lână de Shetland.
– Fir-ar să fie de treabă afurisită! izbucni Joan, super-iritată. Ghinion nenorocit! Și tocmai în seara asta, când are loc prezentarea colecției mele de toamnă-iarnă!
Se răsuci pe călcâie să-i mai arunce o privire Verocikăi, în continuare prăbușită pe podea cu fața în jos și perechea de foarfece înfiptă în spate. Îmbrăcată business-chic într-un costum gris-perle elegant, cămașă cu butoni de argint și jabou, fata părea să strângă ceva la piept cu degetele ei lungi cu unghii frumos cizelate, lăcuite în roz. Joan se aplecă să vadă mai bine: era o jachetă de blugi denim, cu ținte  la mâneci și buzunare. Se îndreptă și rămase un timp cu privirea ațintită în gol. Apoi, se scutură ca pentru a alunga un vis urât.
– Mda, sărmană Verocika, urâtă poveste! Am înțeles mesajul tău și-mi pare rău. Atât de rău! Acum știu cine a făcut asta și aș da orice ca totul să fie doar un vis urât. Din păcate, însă...
Privi de jur-împrejur la fotomodelele care înțeleseseră în sfârșit că se întâmplase ceva și se apropiau acum tăcute de stilista lor.
Care era mesajul Jeanettei și cine o asasinase?

Soluție:

Aluzia pe care o intenționase Verocika în clipa dinaintea morții cu jacheta de blugi denim era evidentă pentru cine știe câte ceva despre istoria blugilor și a țesăturii denim din care aceștia sunt confecționați.
Denumirea materialului denim, cunoscut inițial ca „serge de Nimes”, provine de la orașul Nimes din sudul Franței unde a fost produs pentru prima dată. A fost folosit pentru întâia oară în confecții la fabricarea pantalonilor, de către docherii din Genova care îi apreciau mult durabilitatea și rezistența.
Așadar, cu ajutorul jachetei de blugi, Verocika a făcut legătura dintre zona de proveniență a materialului denim și locul de origine al Jeanettei, indicând-o pe aceasta drept vinovată.
Verocikăi nu-i plăcea să-și împrumute rujul de buze, considerându-l un obiect de uz personal, așa că a trebuit să plătească pentru aceasta cu viața atunci când răsfățata de Jeanette a apreciat că nu găsește nicăieri un ruj mai bun decât al său.

Susține Logicus.ro!

Dacă îți plac problemele de logică de pe www.logicus.ro și vrei să contribui și tu la eforturile noastre, ai acum ocazia de a ne susține!

Cu cât vrei să contribui?: