Lotreanu vârî mâna în scorbură și pipăi câteva secunde în întuneric, apoi încremeni: cosonii dispăruseră! Scoase hârlețul din tufe și începu să sape îndârjit o nouă groapă, la câțiva metri mai spre est de prima.Dar trosnetul unei crengi rupte îl făcu să tresară și să se oprească, ascultând cu încordare în întuneric. Câteva clipe mai târziu alerga nebunește prin pădure, sărind peste rădăcini și trunchiuri de brazi doborâți, luând-o pe cărarea care îl scotea în spatele pensiunii. Era urmărit: auzea pașii celor care veneau în urma lui și trebuie că erau cel puțin doi.
Așa și era: locotenentul Dobrescu și ajutorul lui, caporalul Stamatescu, îi luaseră urma încă de la dispariția brevetului dr. Astelan din seiful Institutului de Invenții și Mărci din București. Era o descoperire epocală pe plan mondial a unui medicament miraculos împotriva diabetului, care avea să-i aducă posesorului rețetei faimă și înavuțire.
Polițiștii intrară în pensiune câteva minute în urma lui Lotreanu. Îi întâmpină o lumiină chioară în hol și figura pe jumătate adormită a portarului. Mai multe urme de pași se întretăiau în hol și pe scări. Reușiră să scoată cu greu de la portar câteva indicații semicoerente, după care urcară în goană scările la camera 21. Un picior al lui Dobrescu în clanță și ușa zbură de perete. Lotreanu fuma liniștit în pat, cu o carte în mână: brevetul se afla la loc sigur iar Șuțu, complicele lui, avea să-l găsească în caz că el era prins și luat pe sus de poliție. Va ști unde să-l găsească de îndată ce va da cu ochii de inddiciul pe care i-l lăsase pe noptieră – cutia cu bomboane „BUCURIA”, pe care scrisese cu markerul roșu „LvB”.
Camera, modest mobilată și beneficiind de o curățenie sumară, dispunea de o masă, un scaun, un pat cu noptieră și un minibar.
– N-aș zice că e aici, își dădu cu părerea Stamatescu, privind în jur la încăperea aproape goală. Trebuie să-l fi ascuns în vreo altă cameră.
– Dar în care anume? reflectă Dobrescu. Și dacă îl găsește altcineva înaintea noastră?
Trase pentru orice eventualitate un șut și ușii minibarului din încăpere, dar se vedea cât de colo că nu mai fusese folosit de multă vreme.
– Cred că vă pot da eu o mână de ajutor, băieți. Prin ușa întredeschisă se ivise capul roșcovan al proprietarului pensiunii. Știu eu unde se află rețeta magică, și făcu un semn cu capul spre cutia cu bomboane de pe noptieră. Indiciul de colo e cât se poate de limpede. Haideți după mine și vă voi conduce la ascunzătoare. Și dacă nu vă e cu supărare, de această dată o să folosim șperaclul ca să descuiem ușa... pensiunea noastră e modestă iar ușile încă de trebuință...
Unde ascunsese Lotreanu brevetul?

Soluție:

Însemnarea „LvB” de pe cutia cu bomboane „BUCURIA” făcea referire la simfonia „Odă bucuriei” a lui Ludwig van Beethoven, cunoscută și ca Simfonia a noua.
Și, într-adevăr, în camera 9, la fel de sărăcăcios mobilată ca și celelalte, locotenentului Dobrescu nu-i fu deloc greu să găsească rețeta doctorului Astelan. Primul lucru care-i veni în minte fu să arunce o privire sub pat. Marginile uneia din șipcile parchetului erau ușor ridicate. Nu avu nevoie decât să strecoare pe lângă șipcă vârful cuțitului cu lamă automată și să încline puțin lama. Șipca se dislocă, locotenentul o trase afară și sub ea găsi un plic plastifiat prin care întrezări marginile ușor îngălbenite ale prețioasei rețete a lui Astelan...

Susține Logicus.ro!

Dacă îți plac problemele de logică de pe www.logicus.ro și vrei să contribui și tu la eforturile noastre, ai acum ocazia de a ne susține!

Cu cât vrei să contribui?: