Acest site este întreținut de Cristina Vușcan.
Preluarea de materiale de pe acest site se poate face numai cu acordul scris al autorului.

Probleme de raţionament

La întoarcerea dintr-o vacanță prelungită de doi ani în sudul Europei, Alexandru a făcut următoarele observații referitoare la hotelurile unde a stat:
1. Dacă mâncarea este bună, chelnerii sunt amabili;
2. În nici unul din hotelurile deschise în tot cursul anului nu lipsește vederea la mare;
3. Mâncarea nu este proastă decât în unele hoteluri ieftine;
4. Hotelurile cu piscină s-au îngrijit să planteze caprifoi în spatele zidului împrejmuitor;
5. Hotelurile în care chelnerii nu sunt amabili sunt cele care sunt deschise numai o parte din an;
6. În nici un hotel ieftin nu sunt admiși câinii;
7. Hotelurile fără piscină nu au vedere la mare.
Se pot bucura proprietarii de câini de caprifoi în aceste hoteluri?

Citește mai departe...

Probleme de gândire laterală

Cu toate că era miezul nopţii, cei mai mulţi oameni din oraş se aflau încă la slujbă. De ce?


(Cris)

Citește mai departe...

Valetul bătu încet la ușa laboratorului lui Sir Narcissus MacFarrow. De câteva luni, președintele Societății Regale de Botanică din Marea Britanie lucra intens la o descoperire care avea să revoluționeze lumea științifică mondială. Era vorba de o substanță care acționa atât ca insecticid împotriva păianjenului roșu al citricelor (extrem de rezistent și de dăunător), cât și ca stimulent foliar.
Și cum dinăuntrul laboratorului nu răzbătea niciun sunet, valetul își luă inima în dinți, mai bătu o dată și apăsă pe clanță. Ușa se deschise încet și valetul, ținând tava cu ambele mâini, pătrunse în laborator.
– Ceaiul dumneavoastră, Sir.
Așeză tava pe măsuța cu picior de lângă ușă și se întoarse.
– Maggie tocmai a scos sandvișurile din cuptor, Sir. Doriți să le aduc acum ori după ceai...?
Se întrerupse și își privi mai atent stăpânul care stătea la masă fără să se miște. Părea să examineze ceva la microscop, însă mâna dreaptă cu care în astfel de ocazii lua notițe cu febrilitate îi atârna inertă pe lângă trup, în vreme ce în stânga, proptită de masă, strângea cu putere un obiect. Valetul mai înaintă un pas ca să vadă mai bine ce este, dar în aceeași clipă se opri și scoase un strigăt înăbușit.
– Sfinte Sisoe, Sir, dar...
Stăpânul era mort. Un foarfece mare de grădinărit îi străpungea trupul, țintuindu-l de masa la care lucra ca pe o gânganie de placa unui insectar. Mâna stângă îi era încleștată pe ceasul de buzunar, un ceas frumos de aur masiv pe care stăpânul îl moștenise de la bunicul său. Ceasul avea sticla spartă și arăta ora 4. Valetul ridică instinctiv ochii spre pendula de pe perete. Era 9 și 27 de minute. Cel mai probabil stăpânul spărsese singur ceasul după ce-l potrivise la ora 4, pentru a oferi un indiciu și a întinde un deget acuzator spre criminal.
Dar cine – oh, my God! –să fi făcut una ca asta?! Stăpânul era iubit și respectat. O lume întreagă îi cunoștea lucrările științifice și bunătatea. Nu mai departe de ieri, bunăoară,  prezidase în chip atât de strălucit, cum numai el putea s-o facă, lucrările Congresului Internațional al Botaniștilor ținut chiar în acest măreț oraș care e Londra!
Și-apoi, tot ieri – my God, parc-ar fi o lume de atunci! –  stăpânul a avut aci la masă trei invitați, prieteni buni, doi dintre ei reprezentanți ai societăților botanice din Portugalia și România iar cel de-al treilea un magnat peruan, proprietarul celei mai mari fabrici de pesticide din lume: Florian Rodrigues, Florin Ionescu și, respectiv, Floris da Silva.
Se mai uită o dată la ceasul din mâna încleștată a stăpânului:
– Ora 4... 4 o'clock!
Și deodată un gând îl străfulgeră, o lumină vie se aprinse în mintea lui și înțelese într-o clipă totul. Acum știa: vedea limpede legătura și înțelegea pe cine voise să acuze stăpânul cu ultimul lui gest disperat de dinaintea morții!
Puteți spune pe cine indica Sir Narcissus drept criminal? Justificați!

Citește mai departe...