Probleme de raţionament

Ultima oară când l-am întâlnit pe amicul nostru gringo, el se afla tot pe insula veritanilor și a farsanilor (cele două triburi de băștinași care spuneau întotdeauna adevărul, respectiv mințeau tot timpul), târguindu-se cu cârciumarul pentru băutura consumată. Plecând de la cârciumă, gringo auzi vorbindu-se despre o fabuloasă comoară îngropată în insulă. Vrând să fie sigur, iscodi un băștinaș, care îi spuse:
— Pe această insulă există o comoară doar dacă eu sunt om cinstit.
Așadar, ar trebui ori nu să plece gringo în căutarea comorii?

Citește mai departe...

Probleme de gândire laterală

Lotreanu vârî mâna în scorbură și pipăi câteva secunde în întuneric, apoi încremeni: cosonii dispăruseră! Scoase hârlețul din tufe și începu să sape îndârjit o nouă groapă, la câțiva metri mai spre est de prima.Dar trosnetul unei crengi rupte îl făcu să tresară și să se oprească, ascultând cu încordare în întuneric. Câteva clipe mai târziu alerga nebunește prin pădure, sărind peste rădăcini și trunchiuri de brazi doborâți, luând-o pe cărarea care îl scotea în spatele pensiunii. Era urmărit: auzea pașii celor care veneau în urma lui și trebuie că erau cel puțin doi.
Așa și era: locotenentul Dobrescu și ajutorul lui, caporalul Stamatescu, îi luaseră urma încă de la dispariția brevetului dr. Astelan din seiful Institutului de Invenții și Mărci din București. Era o descoperire epocală pe plan mondial a unui medicament miraculos împotriva diabetului, care avea să-i aducă posesorului rețetei faimă și înavuțire.
Polițiștii intrară în pensiune câteva minute în urma lui Lotreanu. Îi întâmpină o lumiină chioară în hol și figura pe jumătate adormită a portarului. Mai multe urme de pași se întretăiau în hol și pe scări. Reușiră să scoată cu greu de la portar câteva indicații semicoerente, după care urcară în goană scările la camera 21. Un picior al lui Dobrescu în clanță și ușa zbură de perete. Lotreanu fuma liniștit în pat, cu o carte în mână: brevetul se afla la loc sigur iar Șuțu, complicele lui, avea să-l găsească în caz că el era prins și luat pe sus de poliție. Va ști unde să-l găsească de îndată ce va da cu ochii de inddiciul pe care i-l lăsase pe noptieră – cutia cu bomboane „BUCURIA”, pe care scrisese cu markerul roșu „LvB”.
Camera, modest mobilată și beneficiind de o curățenie sumară, dispunea de o masă, un scaun, un pat cu noptieră și un minibar.
– N-aș zice că e aici, își dădu cu părerea Stamatescu, privind în jur la încăperea aproape goală. Trebuie să-l fi ascuns în vreo altă cameră.
– Dar în care anume? reflectă Dobrescu. Și dacă îl găsește altcineva înaintea noastră?
Trase pentru orice eventualitate un șut și ușii minibarului din încăpere, dar se vedea cât de colo că nu mai fusese folosit de multă vreme.
– Cred că vă pot da eu o mână de ajutor, băieți. Prin ușa întredeschisă se ivise capul roșcovan al proprietarului pensiunii. Știu eu unde se află rețeta magică, și făcu un semn cu capul spre cutia cu bomboane de pe noptieră. Indiciul de colo e cât se poate de limpede. Haideți după mine și vă voi conduce la ascunzătoare. Și dacă nu vă e cu supărare, de această dată o să folosim șperaclul ca să descuiem ușa... pensiunea noastră e modestă iar ușile încă de trebuință...
Unde ascunsese Lotreanu brevetul?

Citește mai departe...

Într-o zi cețoasă din  timpul celui de-al doilea război mondial, între americani și englezi avu loc următorul dialog:
Americanii: „Vă rugăm deviați cursul 15 grade nord pentru a evita coliziunea.”
Englezii: „Vă recomandăm deviați cursul 15 grade sud pentru a evita coliziunea.”
Americanii: „Acesta este portavionul USS Abraham Lincoln, al doilea ca mărime din Marina Statelor Unite din Atlantic. Cerem să deviați imediat cursul 15 grade nord sau luăm urgent măsuri.”
Englezii, deși neînarmați, nu s-au clintit din loc.
Ce i-a determinat pe americani să se răzgândească?

Citește mai departe...